Zilele acestea mă încearcă multe sentimente: de mulțumire, de recunoștință, de nostalgie, de speranță și de bucurie. Toate astea le-am simțit când mi-a apărut pe Facebook o poză de acum câțiva ani, cu Alex care avea ghiozdanul în spate și se pregătea să meargă la școală. Alex, de la 8 luni și până acum, când are 9 ani, a fost integrat frumos în colectivul de masă la Researchers Schoolhouse (https://www.facebook.com/researchersschoolhouse) , și eu am mai povestit drumul nostru prin școala britanică, dar îmi place să mă repet pentru că a fost foarte frumos și foarte benefic pentru noi, și mai ales pentru Alex. La 8 luni l-am dus pe Alex la un atelier de joacă, de stimulare senzorială necesară la vârsta lui și obligatorie pentru condiția lui. Acolo am întâlnit-o pe Andra și, mai târziu, pe Cristina, care s-au îndrăgostit de Alex și împreună au început să viseze și să facă planuri pentru copiii lor și pentru copiii noștri. Și visele lor au devenit realitate și de la...